Monastery of Saint Gerasimos - 2 3

Рај на земљи.

Minunat, oază de liniște.

Vă invit să treceți alături de mine și cu pașii imaginației peste pragul porții de intrare la Mănăstirea Sfântul Nectarie. Este o intrare modestă, cu nimic ieșită în evidență. Dincolo de ea ni se deschide imaginea unui spațiu nu foarte încăpător, cu clădiri albe, fără etaj, destul de înghesuite în mica incintă. Întreaga suprafață este pavată cu marmură, în unele zone fiind realizate frumoase motive geometrice din marmură de diferite culori. Totul sclipește de curățenie. Există și vegetație, în special arbuști de boungavillea și leandu, dar și arbori din speciile de conifere mediteraniene, unii dintre ei ocrotiți a crește liber, chiar penetrând zidurile. Primul popas îl facem la mica și vechea bisericuță Sfânta Treime (Aghia Triada) , aflată în partea stângă a intrării. Spun ”bisericuță”, pentru că înfățișarea ei e cu totul modestă și într-o oarecare măsură atipică arhetipului arhitectural ortodox : are două intrări simetrice pe fațadă, nu e înaltă și nici nu are turle. Pereții exteriori sunt pictați în dungi orizontale albe, cărămizii, portocalii. Intrăm pe ușa din partea stângă, care ne conduce în capela moaștelor. În interiorul la fel de mic nu există pictură murală, pereții fiind acoperiți în cea mai mare parte de icoane de toate dimensiunile. În fața altarului și a baldachinului care adăpostește racla cu craniul Sfântului, sunt suspendate la înălțime foarte multe candele din metal prețios, daruri votive lăsate de credincioși în semn de recunoștință pentru ajutorul primit ca rod al rugăciunilor lor. Ne închinăm după cuviință la moaștele Sfântului Nectarie, păstrate în două racle din aur și argint : una cilindrică, ocrotită de un clopot de sticlă, adăpostește craniul Sfântului, din care se zărește un mic fragment descoperit special pentru a fi văzut de pelerini; cealaltă conține mai multe părticele din trupul Sfântului, care nu sunt la vedere. Măicuțele slujitoare în biserică primesc pomelnicele și acatistele. Nu se percep taxe, dar benevol, toată lumea însoțește rugăciunile de câțiva euro, mai mulți sau mai puțini, după cum socotește fiecare. Am fost sfătuiți să scriem pomelnicele cu majuscule și să nu enumerăm mai mult de câte zece persoane, pentru vii (în stânga pomelnicului), respectiv pentru morți (în dreapta). Pomenirea în cadrul Sfintei Liturghii se face probabil o singură dată, căci nu-mi imaginez cum altfel se pot citi sutele de pomelnice și acatiste lăsate zilnic de pelerini. Cei care doresc pomenirea pe o durată mai lungă (șase săptămâni sau chiar un an), trebuie să se adreseze explicit măicuței care primește pomelnicul (în grecește, bineînțeles!) și să aducă daruri spre folosința așezământului : hrană de post (ulei, fructe, legume, făină, zahăr), materiale textile și, firește, bani. Acest prinos nu este o taxă de pomenire, deci nu e obligație, dar așa se procedează prin tradiție, pentru că totdeauna, credincioșii i-au adus lui Dumnezeu daruri din darurile primite de la El. Pentru cei care vor să lase daruri la Sfântul Altar, este bine de știut că acolo nu sunt primite alte prinoase în afară de untdelemn și tămâie. Reveniți în curtea mănăstirii, inundată de lumina blândă a după-amiezii, ne îndreptăm spre capela care adăpostește mormântul Sfântului Nectarie. Este de fapt o mică bisericuță cu o turlă pe măsură, aflată imediat în dreapta Aghiei Triada. În interior se află un altar de slujire protejat de un grilaj metalic, mai multe icoane și cripta mormântului Sfîntului Nectarie, un frumos monument funerar din marmură albă, ornamentat cu chenar clasic grecesc în formă de S înlănțuit. Este de fapt locul unde a fost înmormântat inițial Sfântul, la 9 noiembrie 1920, când după o suferință mai lungă de un an pricinuită de un cancer de prostată, bunul părinte și-a dat obștescul sfârșit. De-a lungul anilor, mormântul Sfântului Nectarie s-a dovedit izvor de tămăduiri și minuni duhovnicești, urmare cărora s-a hotărât ca rămășițele sale pământești să fie transferate în Sfânta Biserică. La deschiderea mormântului, în septembrie 1953, s-a aflat trupul său neputrezit și frumos mirositor, martor al sfințeniei !